"Nu mai vreau sa traiesc ca animalele, in camp!"

Scris de Cotidianul

14 Iulie 2008

Rebecca Covaciu, o romanca de etnie roma de 12 ani, a reusit sa impresioneze Europa cu povestea vietii sale, traita prin tabere de nomazi sau sub cerul liber, in Spania si Italia. Dupa ce povestea fetitei a facut inconjurul Italiei, duminica a fost randul cotidianului spaniol „El Pais“ sa ii dedice un amplu reportaj: „Querida Europa…“. Titlul reportajului este cel al scrisorii cu care Rebecca a castigat Premiul UNICEF pentru Arta si Interculturalitate pe anul 2008. Fetita a trait impreuna cu familia sa intr-o furgoneta, in cocioabe de carton sau sub cerul liber, a fost batuta, si-a vazut familia maltratata, a cersit impreuna cu parintii sai pe strazile Europei. Scrisoarea si desenele cu care a castigat Premiul UNICEF povestesc aceste triste intamplari, dar si visul sau: sa intre la liceu, parintii sai sa isi gaseasca de lucru, iar „Europa sa ii ajute pe copiii care traiesc pe strada“. Rebecca a plecat din satul Siria, judetul Arad, in urma cu cinci ani: „In Siria aveam casa, dar nu aveam paine si traiam din pomana de la vecini“, povesteste Rebecca jurnalistului spaniol. Familia Covaciu a plecat, ca atatea alte familii de romi, inspre Occident, prin Ungaria si Austria, cu o furgoneta. Cateva luni, parintii, Stelian (acum in varsta de 43 de ani), pastor evanghelist, si Georgina (acum in varsta de 37 de ani) si-au cautat de lucru in Milano. „Parintii mei nu au gasit de lucru si trebuia sa cersim. Nu puteam merge la scoala, pentru ca nu aveam casa“, povesteste Rebecca. Familia Covaciu si-a incercat atunci norocul in Spania: „Un prieten care traia in Avila ne-a spus ca avea casa, ne rezolva cu acte pentru munca, dar am ajuns prea tarziu. Am bagat copiii la scoala, dar nu am gasit de lucru, asa ca ne-am intors la Milano“, relateaza Stelian jurnalistilor de la „El Pais“. Pentru a doua oara la Milano, familia si-a construit o baraca din carton si plastic sub un pod, alaturi de alte cinci familii din Timisoara, intr-o tabara ilegala. „Ca sa avem de mancare cerseam in piata de antichitati. Doar cateva ore, ca sa avem ce le da de mancare la copii“, asigura Georgina. Rebecca a cersit la randul sau, asa cum se vede intr-unul din desenele sale. Fratele ei, Manuel (caruia ii spun Ioni), canta la acordeon. In urma cu un an, Roberto Malini, unul dintre directorii ONG-ului EveryOne, care ajuta 60 de familii rome din Milano, l-a vazut pe unul dintre fratii Rebeccai terorizat de localnici: „Am vazut cateva persoane care il insultau pe un copil rom foarte slab, care le privea terorizat, cu un caine in brate. Il acuzau ca a furat cainele si voiau sa il bata. Am incercat sa ii calmez si intre timp a sosit mama lui cu actele cainelui. Il adusesera din Romania“, isi aminteste Malini. Copilul era Abel, fratele mai mic al Rebeccai. EveryOne a inceput sa ajute familia Covaciu, furnizandu-i alimentele de baza. La 24 aprilie anul acesta, guvernatorul Lombardiei a trimis un excavator in cartierul unde se afla tabara ilegala in care traia si familia Covaciu, pentru a darama baracile. „Ne-au spus ca nu putem sa ne luam lucrurile din baraci, pentru ca acum, cu noul guvern, nu vom mai putea ramane in Italia“, isi aminteste Rebecca. Roberto Malini i-a sfatuit sa plece catre Napoli, unde se aflau mai multe tabere. Cand au ajuns in sud, Camorra tocmai incepuse operatiunile de incendiere a taberelor de romi din Ponticelli, unde traiau 700 de persoane. „Am dormit intr-o scoala, erau multi romani acolo“, isi aminteste Rebecca. Italienii veneau la geamuri si strigau: „Plecati de aici, tiganilor, duceti-va in tara voastra!“. Familia Covaciu s-a intors la Milano, unde Rebecca a inceput sa deseneze intamplarile prin care trecuse: cersetoria, nomadismul. ONG-ul EveryOne prezinta desenele Rebeccai la concursul UNICEF si, din 150 de copii, castiga fetita romana, cu desenul „Soarecii si stelele“. „Mi-au dat un premiu si o medalie“, se lauda Rebecca. Ziarele italienesti au relatat cazul fetitei, poreclind-o „micuta Anne Frank a neamului tiganesc“, iar desenele sale au fost expuse la Napoli, in cadrul expozitiei „Psique si lanturi“, vernisata cu ocazia zilei Holocaustului. Ulterior, desenele Rebeccai au ajuns in Muzeul de Arta Contemporana din Hawaii, Hilo, ca marturie a segregarii rasiale. Parintii Rebeccai au construit un cort in zona San Cristoforo, dar, in urma cu cateva saptamani, doi barbati au venit in tabara si au inceput sa ii bata pe Rebecca si pe Ioni. Tatal, Stelian, care a incercat sa le sara in aparare, este lovit si el. ONG-ul EveryOne relateaza cazul presei, iar a doua zi se intoarce la fata locului o masina de politie. „Erau aceiasi barbati ca in urma cu doua zile, doar ca acum purtau uniforma“, povesteste Rebecca. Politistii il iau pe Stelian si il bat din nou: „M-am ascuns sub patura, in cort. Politistii l-au luat pe tata si au inceput sa il bata. Il auzeam cum tipa“, isi aminteste fetita. Certificatul medical eliberat pastorului evanghelist arata ca acesta a suferit de „traumatism cranian cauzat de lovituri“. La spital, Stelian a fost vizitat de alti politisti, care l-au amenintat ca, daca va depune plangere, o va pati din nou. Tatal Rebeccai decide insa sa depuna plangere si sa fuga din oras. In acel moment, o familie de italieni care a citit in presa despre maltratarile indurate de familia Covaciu decide sa le puna la dispozitie o casa, intr-un sat din regiunea Basilicata, la 250 de kilometri sud de Napoli, aproape de Potenza. Dupa cinci ani in care familia Covaciu nu a mai avut un acoperis, acum se bucura de protectia oferita de familia de italieni. In sfarsit, avand un domiciliu legal, copiii vor putea sa mearga la scoala. Stelian si Georgina, alaturi de copiii lor, Samuel (17 ani), Manuel (14 ani), Rebecca (12 ani) si Abel (9 ani), precum si sotia lui Samuel, insarcinata la doar 16 ani, au gasit un loc unde, pentru moment, vor trai linistiti. De cat timp esti in Italia? Am venit din nou in Italia adusi de un prieten acum doi ani cu toata familia. Plecasem din tara ca orice om care se gandeste sa lase Romania - pentru a castiga un ban mai mult si a ne schimba viata. La inceput nu am avut nici o sansa, nici de munca, nici de casa. Am stat in Milano in baraci si la „paraseli“ (n.r. - case abandonate la periferiile oraselor ). Ne-a fost greu, ca multi urasc romii. Familia mea nu a gasit un loc de munca. Cum ai ajuns sa desenezi? Traiam din mila oamenilor, familia mea canta sa stranga bani de mancare. Mama plangea mereu, pentru ca alta era viata pe care o visam. Si asa am inceput sa imi desenez tristetea din fiecare zi. Nu e usor sa ai o viata ca asta. Am stat mult timp in conditii mizerabile, cu soareci, fara apa. Iar asta ma durea mult si desenam, ca sa uit! Roberto Malini de la Asociatia EveryOne a vazut pentru prima data desenele mele si m-a intrebat despre viata mea, mai multe. Atunci el a fost surprins si a inceput sa ma incurajeze. A luat desenele mele si le-a inscris in concursul UNICEF. Asa a inceput povestea. Ce inseamna Premiul UNICEF pentru tine? Acest premiu mi-a schimbat viata. Acum avem o casa in Basilicata, nu mai stam in paraseli, in baraci, in mizerie. Ne-a ajutat mult tot grupul EveryOne. Si au spus ca vor sa ma sprijine in continuare, sa imi urmareasca pasii. Mi-au dat multa incredere. In casa asta e bine, e total diferit de viata in cort. Roberto (n.red. - presedintele asociatiei) i-a promis lui tata ca il ajuta cu un loc de munca. Nu mai vreau sa il vad ca se chinuie. Imi doresc pentru familia mea o viata normala, civilizata. Nu mai vreau ca mama sa planga. Lacrimile ei ma dor. Ce ai de gand sa faci mai departe? As vrea sa ma inscriu din toamna la scoala in clasa a cincea, la o scoala de aici din sud, din Potenza. Sa merg mai departe imi doresc, sa fac scoala, dar sa nu renunt la desenat! Asta imi place foarte mult. Sa nu mai traiesc ca animalele in camp si familia mea sa fie linistita. Ce parere au despre tine acum romii din comunitatea din care faci parte? Deja am prieteni mai multi, oamenii ma privesc diferit de cand am inceput sa apar prin ziare. Romii ma apreciaza pentru ca fac o imagine buna, ca imi vad de treaba mea. Am inceput sa mai am cate o speranta ca ceva o sa se schimbe pentru toti. Nu e usor pentru noi, tiganii. Parintii mei sunt fericiti, mandri de reusita mea. In viitor vreau sa lucrez si eu si sa-i ajut pe cei amarati, saraci, asa cum sunt eu. Pentru ca stiu cat e de greu. Nu conteaza cine esti, daca o sa pot vreodata am sa ii ajut pe toti, si romani, si tigani, si orice natie. Pentru ca un suflet avem cu totii! Articol preluat din Cotidianul